Începuturile creștinismului în Oltenia

În ceea ce privește creștinismul din provincia romană Dacia, cu subdiviunile ei, Oltenia, Banatul Transilvania și Muntenia de mai târziu, acesta putea fi cunoscut aici, mai ales după intrarea provinciei în stăpânire romană, la începutul secolului al II-lea, deci după anul 106. Astfel creștinismul putea fi cunoscut aici și prin intermediul așa numiților „misionari neoficiali”, recrutați din rândul prizonierilor creștini, al coloniștilor, al forțelor militare (vezi Legiunea V Macedonica), al negustorilor și negustorilor de sclavi. În întreaga provincie romană, cu subdiviziunile amintite, au fost aduși din toată lumea romană, ex toto orbe Romano.
În același context nu trebuie uitat rolul negustorilor, care au contribuit la consolidarea creștinismului românesc, prin legături economice între orașele grecești de la Marea Neagră, dar și ale dacilor, cu Orientul creștin și Grecia. De o creștinare masivă a daco-romanilor putem vorbi abia după retragerea aureliană din 271-275 când creștinismul putea să se manifeste liber în această zonă. Arheologii sunt de acord că începând cu secolul al II-lea și continuând cu cel următor avem vestigii creștine, care puține, însă în deplină concordanță cu numărul creștinilor de aici. Trebuie sa avem in vedere că artefactele creștine nu sunt puțin decât în alte zone de frontieră, deci putem afirma că și în Dacia au existat creștini încă înainte de secolul III (gema de la Romula este plasată la sfârșitul acestui secol, dar și vestigi anterioare retragerii lui Aurelian, descoperite în excluvitate în castre și în canabae-le acestora.

IMG_20160406_105433
Prin urmare, creștinismul, chiar dacă nu a avut aceeași intensitate cu spațiul dobrogean, era bine nuanțat. Mai mult decât atât începând cu Constatin cel Mare (306-336), deci după pacea adusă Bisericii prin Edictul de la Mediolanum din 313, viața creștină din Dacia s-a îmbunătățit. Aceste lucru a fost posibil deoarece zone largi din Banat, Oltenia Muntenia și regiunea subcarpatică, aflate în vecinătate Imperiului bizantin, au rămas pentru perioada secolelor IV-VI sub dependenșa administrației imperiale și a armatei.
Din secolul IV se cunosc, în Transilvania, Banat și Oltenia, chiar și basilici paleocreștine ca cele de la Slăveni (jud. Olt), Porolissium (Moigrad, jud. Sălăj), fundațiile de la Morisena (Cenad, jud. Timiș) și Sucidava ( Celei, jud. Olt), precum și obiecte necesare ritualului liturgic, și alte vestigii arheologice .
Urmele creștine în Oltenia, ca și în întreaga Dacie, sunt databile înainte de secolul al IV-lea p. Chr fiind greu de precizat. Cea mai veche dovadă a creștinismului ar fi o piatră gravată descoperită la Orlea (jud. Olt) cu inscripția abrasax pe o față și o stea cu șapte brațe pe altă față.
„ ABPAC
ABPACAZ”
Ea aparținea sectei eretice a bazidienilor (sec. III-lea) și se considera ca obiect talismatic de purtătorii ei (fig. 147/3). Potrivit lui Vasile Pârvan existența creștinismului în Dacia înainte de retragerea aureliană, din lipsă de dovezi arheologice, este de admis ca o necesitate logic-istorică. Monumentele creștine din Oltenia aparțin secolelor IV-VI p.Chr. Tot Pârvan a publicat de la Drobeta două blocuri de piatră care au săpate în relief cruci bizantie. Se poate observa că această formă de cruce cu brațele ei în triunghi este comună și evului mediu, mai însemnat la Turnu-Severin, decât perioada bizantină.
Bărcăcilă a publicat un monument sculptural în BCMI, 1939, p. 155, nr 4, unde în locul unei cruci creștine se poate vedea partea superioară a unui candelabru schițat după canoanele evului mediu. Din Romula avem până acum mărturii creștine sigure însă tot târzii: un opaiț cu cruce, o cruciuliță de bronz și o bucată de cărămidă imprimată cu pești și cruciulițe . Câteva obiecte descoperite la Romula dovedesc existența, în secolul al III-lea, a unor manifestări paleocreștine în acest important centru al Daciei sudice.
Aici au fost descoperite două intalii gnostice din categoria abrasax, atribuite la fel ca gema descoperită la Orlea, adepților sectei eretice creștine a bazilidienilor. Au mai fost descoperite tije de os sau de bronz prevăzute la capătul inferior cu o verigă și terminate la celălalt cu reprezentarea unui porumbel, piese ale căror simbolistică creștină este acceptată .

IMG_20160406_105009Stratul bizantin al cetății Sucidava a dat: mai multe opaițe ornate cu cruce bizantină , o cruciuliță de bronz, catarame cu cruce (Fig.142/1-4 și 147/7), crucea imprimată pe vase (fig. 147/4) și numeroase amfore pe care sunt scrise cu vopsea scurte texte religioase, dar mai ales monograme creștine în jurul crucii, ca : MΘ; ΘY; XMΓ; ΘΦ; AΩ; (fig. 144) (SE, 334, 340, 341, 344, 356 etc).
În lista inscripțiilor cu caracter creștin găsite pe amfore, întâlnim o gamă variată de formule bisericești ca: „ Mântuiește-mă Dumnezeule” (SE, 313, 317); „Lui Dumnezeu prea strălucit” (SE, 314); „Maica Domnului” (SE 315, 343); „Dumnezeu prea sfânt” (SE, 318); „Robul lui Dumnezeu” (SE, 327); „ Maria a născut pe Christos” (SE, 341, 344, 356 etc); „Cuvântul domnului”(SE,357).
Ca și în cazul opaițelor și a cataramelor cu cruci, amforele sunt multe importate din centrele de producție de ceramică din zona egeeană. Ștampilarea și scrierea amforelor cu texte creștine era un lucru la modă în această perioadă. Biserica (bazilica) descoperită la Sucidava (campaniile 1946-1947), rămâne primul și unicul monument de acest gen în ceea ce privește începuturile răspândirii creștinismului la nordul Dunării . Bazilica de la Sucidava este legată de programul împăratului Justinian pentru răspândirea și sprijinirea creștinismului la nordul Dunării, reflectată în Novela XI, dată de împărat, la 14 aprilie 535, către arhiepiscopul său din dioceza Justiniana Prima. Centrul religios de la Sucidava aparținea de episcopatul orașului Aquae (Prahovo, Serbia) . S-au descoperit și câteva obiecte creștine printre care un fragment de amforă de lut gălbui pe care se află o inscripție grecească „Maria a născut pe Histros Fiul lui Dumnezeu” și numele preotului Lukonochos numele celui mai vechi preot cunoscut în Dacia Romană al bisericii din Sucidava secolului al VI-ea .

IMG_20160406_104717
Multele amfore cu inscripții creștine, sculptura fragmentară cu un braț de cruce pe care este gravat numele lui Christos și un bloc de piatră cu o cruce tip bizantină aflat în fântâna secretă arată o activitate intensă a comunității creștine locale. La Cioroiul nou creștinismul este atestat de două semne incizate de tip Chrismon (aplicate unul pe un altar păgân, celălalt pe un vas ceramic), o tjă de bronz cu un porumbel la partea superioară . În colecția Muzeului din Tg. Jiu, ca provenind de la Bumbești, se află un opaiț din lut roșiatic, piriform, cu ciocul parțial rupt. Discul este mărginit de o linie ovală, în relief, ale cărei capete se desfac în dreptul ciocului formând un canal pe care se află o cruce în relief. Discul este ornamentat cu granule și volute, iar bordura opaițului cu striuri radiate așezate neregulate .
Opaițul creștin descoperit la Bumbești este posibil să fi fost folosit de o populație romanică deja creștină, care locuia în veacul al VI-lea în Oltenia, deoarece gepizii, avarii și slavii, care erau prezenți în această vreme în nordul Dunării și care ar fi putut eventual să-l foloseacă, fie că nu au locuit niciodată în Oltenia, fie că în acea vreme încă nu adoptaseră creștinismul . Lor li se adaugă interesantele inscripții gnostice gravate pe două placuțe de aur și descoperite în zona orașului Dierna (Orșova) .
O importanta descoperire este basilica cu mormântul unui martir aflată în castrul roman de la Slăveni (Gostavăț, jud. Olt).
Inscripți creștine descoperite pe teritoriul Olteniei de azi:
1. Inscripție grecească descoperită la Sucidava
„AΩ + Θ(εός) B(οήθη)”
2. Fragment cu monogramă, Muzeul din Corabia:
a) Θ(εοῠ) Λα(μπροτατοῠ)
b) (sextarii) ΘΠΟ A+N
3. Fragment cu monograme. Muzeul din Corabia:
a) A+ΛH (sextarii)……
b) M(ήτηρ)+Θ(εοῠ)

IMG_20160406_104523

4. Fragment cu monogramă. Muzeul din Corabia.
Θ(εός) + Λ(αμπρότατος)
5. Fragment cu monogramă. Muzeul din Corabia
Θ(εός)+A(γιος)
A…………………..
6. Trei fragmente de amfore cu monograme. Muzeul din Corabia.
A + Ω
7. Ciob de amforă. Muzeul din Corabia.
Cu grafit: A + Ω
cu vopsea: …….Bρε……….ΓΟT
8. Fragmente de amfore.
X(ριστὸν) M(αρία) Γ(εννᾷ)
9. Partea superioară a unei amfore.
a)Θ(εοῦ) ϒ(ϊος)
b) X(ρισὸν) M(αρία) Γ(εννᾷ)
<Λ> Λογxονόχον

IMG_20160406_104512
τογ Λυxατίογ
(sextarii) ΛΠ+P(εσβυτέρου)

 

Bibliografie
1. IDR, volumul I, Editura Academia Republicii Socialiste România, București, 1977.
2. D. Tudor, Oltenia Romană, Ediția a III-a revizuită și adăugită, Editura Academia Republicii Socialiste România, București, 1968
3. Corneliu Mărgărit Tătulea, Romula-Malva, Editura Museion, București, 1994.
4. Dorel Bondoc, Cioroiu Nou, 100 descoperiri arheologice, Craiova 2010.
5. Materiale și Cercetări Arheologice, vol I, Editura Academia Republicii Populară Română, București, 1953
6. Materiale și Cercetări Arheologice, vol I, Editura Academia Republicii Socialistă România, București, 1970
7. http://ortodoxie.trei.ro/istoric/form_pop_rom/8d_crestinismul_pe_teritoriul_romaniei.html
8. ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colectie_RO/Istoria%20BOR.pdf

Advertisements

One thought on “Începuturile creștinismului în Oltenia”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s